Curiozități din trafic: de ce în unele țări se circulă pe stânga

În lume, există câteva state unde se conduce pe banda din stânga a drumului. E o convenție stabilită prin lege și e mai răspândită decât te-ai aștepta, care au adoptat această regulă.

Azi, puțini mai știu sau mai dau importanță motivului pentru care este aleasă banda din stânga sau din dreapta pentru direcția de mers. În prezent, condusul pe banda din stânga e convenție stabilită prin lege în 76 de state și teritorii.

În timp ce pentru noi este anapoda să mergi pe partea stângă a drumului și cu greu te obișnuiești să te raliezi societății atunci când mergi în Regatul Unit sau Japonia, ideea este mai veche decât te-ai aștepta.

Romanii preferau să meargă pe partea stângă

Dovezile istorice ne duc până în Roma Antică, atunci când romanii (de regulă, cei de rang înalt) își dirijau caii cu mâna stângă, în timp ce dreapta o păstrau pentru mânuirea armelor. Probabil și atunci, dreptacii erau dominanți în societate așa că mâna dreaptă trebuia să fie mereu liberă pentru a te apăra în cazul în care erai atacat.

Asta înseamnă că și mersul era orientat pe partea stângă a drumului.

Practica s-a păstrat și în Evul Mediu, pe la unele curți europene, dar abia în 1773, guvernul britanic a dat o lege prin care se stabilea ca sensul de mers să fie doar pe partea stângă. Era valabil mai mult pentru trăsuri, care erau tot mai numeroase în orașe. Circulația pietonală nu era restricționată, dar era, cumva, de la sine înțeles. Prin urmare, convenția a fost stabilită cu mult înaintea apariției automobilelor.

Francezii l-au crezut pe Napoleon că pe dreapta e mai bine

La începutul secolului al XIX-lea, Franța post-revoluționară (după Revoluția Franceză, n.r.), pleda mai degrabă pentru mersul pe partea dreaptă. Motivele sunt incerte, dar știm că francezii și englezii au fost precum americanii și rușii, mai târziu, adică mereu în contradicție. Dacă unii făceau un pas într-o direcție, ceilalți trebuiau să o ia în sensul opus.

Mai există un argument, mai plauzibil: Napoleon Bonaparte era stângaci, iar el ar fi stabilit ca tactică militară călăritul pe partea dreaptă. Era exact opusul tacticii romane. Fiind stângaci, îi era mai ușor să se bazeze pe mâna dreaptă ca să-și dirijeze calul, iar stânga pentru a purta sabia.

Cum era de așteptat, atât Franța, cât și Marea Britanie și-au exportat normele de condus și în colonii. Este unul dintre motivele pentru care actualele țări unde se merge pe partea stângă, sunt și foste colonii britanice sau franceze (mai puțin Japonia).

Pe americani i-a interesat siguranța

În Statele Unite ale Americii, mersul pe partea dreaptă datează din secolul al XVIII-lea, epoca de aur a trăsurilor și a diligențelor, când vehiculele cu tracțiune animală dețineau supremația.

De regulă, fiecare trăsură comercială era trasă de mai multe perechi de cai, una în fața celeilalte, dar cel care-i dirija stătea pe partea stânga. Mâna dreaptă era folosită pentru a controla mai bine caii de căpăstru.

Cu timpul, în SUA s-a stabilit convenția mersului pe partea dreaptă pentru că aveai mai multă vizibilitate pentru banda din sens invers și se evitau astfel accidentele.

Regula s-a păstrat și după apariția și răspândirea automobilelor. În Marea Britanie, Franța și SUA, convenția a rămas așa cum fusese stabilită pe vremea trăsurilor.

După cum observi, regula are la bază preferința fiecăruia, dar, pe măsură ce numărul căruțelor și apoi, al automobilelor s-a mărit, autoritățile din toate țările și teritoriile au considerat necesară stabilirea unei convenții. Dar, nu se poate spune că s-a ales obiectiv stânga sau dreapta.

În condițiile în care, pe la începutul secolului XX, cele mai multe mașini proveneau din Occident, convenția a fost stabilită și în funcție de configurarea acelor automobile.

De multe ori, autoritățile se luau după vecinii geografici. Este cazul Samoa, care a trecut peste noapte de la mersul pe stânga la cel pe dreapta în 2009, fără să se stea prea mult pe gânduri.